În 2013, am plecat spre Așramul Shivananda Yoga Retreat din Bahamas, fără să știu că această călătorie îmi va schimba viața în moduri pe care nici nu le puteam anticipa. Deși eram deja interesată de yoga și dezvoltare personală, nu eram pregătită pentru intensitatea emoțională și transformările profunde care aveau să urmeze. Acea lună petrecută în așram a fost doar începutul unei călătorii care mi-a definit întreaga existență. Când m-am întors în 2015 pentru a obține certificatul de master în yoga, am realizat că nu eram doar într-un proces de învățare, ci într-un proces profund de redescoperire a sinelui.

 

Primii Pași – 2013: Yoga ca Oglindă a Sufletului

Am ajuns la Așramul Shivananda în 2013 pentru a-mi lua certificatul de profesor de yoga, dar ceea ce am găsit acolo a fost mult mai mult decât un curs educațional. Programul era riguros – studiam sanscrită, meditație, filozofie, Bhagavad-Gita, posturi de yoga, anatomie și fiziologie. De fiecare dată când mă așezam pe salteaua mea, simțeam că deschid o nouă ușă către mine însămi. Fiecare practică, fiecare meditație, părea că mă invită să mă uit în oglindă și să îmi înfrunt emoțiile și fricile.

Dar, cel mai dificil lucru nu a fost studiul teoretic sau posturile fizice de yoga – ci călătoria interioară. De la primele zile, am simțit că mă aflu într-un carusel emoțional, un amestec copleșitor de frică, anxietate, disperare, dar și momente de pace profundă, bucurie și exaltare. Meditația m-a pus față în față cu acele părți din mine pe care le-am ignorat ani de zile. Era ca și cum tot ce am ascuns, toate emoțiile nerezolvate, ieșeau la suprafață, cerând să fie confruntate.

Sanscrita și filozofia vedică mi-au deschis ochii asupra unor concepte care păreau atât de simple, dar care erau, de fapt, adânc înrădăcinate în însăși structura ființei mele. Meditând asupra învățăturilor din Bhagavad-Gita, am înțeles că fiecare dintre noi este un luptător în propria noastră bătălie interioară, iar câmpul de luptă este, de fapt, mintea noastră.

 

2015: Revenirea ca un Om Transformat

Doi ani mai târziu, în 2015, am revenit la Așramul Shivananda pentru a obține certificatul de master în yoga. Dacă în 2013 plecasem cu frici și nesiguranțe, în 2015 m-am întors cu o dorință profundă de a învăța și de a merge și mai departe în călătoria mea interioară. De această dată, așramul nu mai era un loc necunoscut; era un sanctuar unde știam că pot să mă deschid complet, să mă abandonez practicii și să continui să mă transform.

Această a doua lună a fost la fel de intensă, dar diferită. Am învățat să meditez mai profund, să îmi aliniez mintea și corpul într-un mod pe care nu-l mai experimentasem până atunci. Îmi amintesc zilele în care meditam ore în șir, simțind că mintea mea, deși agitată inițial, devenea din ce în ce mai liniștită, mai clară. În acele momente, am simțit o pace pe care nu o cunoscusem până atunci – o pace care venea din conexiunea cu mine însămi și cu tot ceea ce mă înconjura.

Studiul anatomiei și fiziologiei mi-a oferit o înțelegere profundă a modului în care corpul și mintea sunt legate. Am învățat cum fiecare postură nu este doar un exercițiu fizic, ci un instrument de vindecare profundă. Fiecare mișcare, fiecare întindere, devenea un mijloc prin care să îmi explorez limitele, să le accept și să le depășesc.

 

Caruselul Emoțiilor – De la Frică la Exaltare

Atât în 2013, cât și în 2015, am experimentat un carusel de emoții, un adevărat roller-coaster. Eram pe rând copleșită de frică și anxietate, simțeam disperare, apoi un val neașteptat de bucurie și exaltare mă lua prin surprindere. În meditație, mi-am confruntat fricile – frica de eșec, frica de necunoscut, frica de a nu fi suficient de bună. Dar, pe măsură ce continuam să mă adâncesc în practică, am descoperit că frica începea să se dizolve, iar în locul ei apărea ceva mult mai puternic: încrederea în sine.

Fiecare postură de yoga, fiecare lecție de sanscrită, fiecare moment petrecut în reflecție a fost ca un strat care cădea, lăsând să iasă la suprafață sinele meu autentic. Am plâns, am râs, am experimentat momente de pace profundă și de exaltare. Fiecare dintre aceste emoții era necesară, fiecare parte din acest proces era o piesă esențială în puzzle-ul transformării mele.

 

Întoarcerea Acasă: Un Om Transformat

Când m-am întors acasă, după a doua călătorie în așram, știam că nu mai eram aceeași persoană care plecase. Yoga, meditația și mindfulness-ul nu mai erau doar practici fizice sau intelectuale; deveniseră un mod de a trăi, un mod de a fi. Am învățat să trăiesc în momentul prezent, să mă eliberez de frici și să îmi accept toate emoțiile, indiferent cât de incomode sau dificile ar fi fost.

Așramul a fost locul în care am învățat că transformarea adevărată nu vine din exterior, ci din interior. A fost locul în care m-am dus ca un om și m-am întors ca altul. Această experiență mi-a modelat nu doar viața personală, ci și cariera profesională. Ceea ce am învățat acolo m-a ajutat să devin nu doar un profesor de yoga sau un master în yoga, ci și un ghid pentru alți oameni care își doresc să se reconecteze cu ei înșiși și să își descopere puterea interioară.

 

Concluzie

Călătoria mea în Așramul Shivananda a fost un drum pe care l-am parcurs cu toate emoțiile posibile – de la frică și anxietate până la bucurie și exaltare. Am învățat că adevărata vindecare vine din acceptarea și înfruntarea emoțiilor, din trăirea conștientă în prezent și din reconectarea cu sinele autentic. Aceste lecții sunt cele pe care le port cu mine în fiecare zi, atât în viața personală, cât și în cea profesională, ghidându-i pe ceilalți să își descopere propria putere interioară.

Loredana Urse-Duta